Ultima Noapte cu Noi

**Vers 1**  
Melanie stă la geam, plouă pe podea  
Numără în gând pașii lui spre ea  
Adrian aprinde-un fost “pentru noi doi”  
Îl stinge-ntr-un oftat, că nu mai sunt “noi”

Pe masă o cafea, rece ca un dor  
Două cești goale stau, parcă o să mor  
Pozele din ramă, zâmbete-n trecut  
Cum am ajuns aici, unde ne-am pierdut?

**Pre-refren**  
Ne-am tot mințit că o să fie bine  
Dar adevărul ne-a crescut sub piele  
Și-acum în fața ta, în fața mea  
Nu mai avem nimic de apărat

**Refren**  
Melanie și Adrian, două inimi la final  
Ne ținem încă de-un fir de vis banal  
Plâng pereții acestui apartament  
Ultima noapte, sufletul e mut și lent  
Melanie și Adrian, ne stingem încet  
Ne dăm drumul la mâini, dar doare atât de concret  
Doi străini cu-același trecut pe buze  
Și cu viitorul interzis între scuze  

**Vers 2**  
Spui “n-am știut să fiu omul tău întreg”  
Eu spun “nici eu n-am știut când să te aleg”  
Ne-am rătăcit în zile pline de tăceri  
Și-am învățat să fim departe, chiar de ieri

Geamantanul plin cu haine și regrete  
Îți iei viața ta, eu îmi iau jumătate  
Rămâne gol pe raft locul tău ascuns  
Rămâne gol în noi tot ce n-am spus

**Pre-refren**  
Ne-am tot mințit că timpul ne repară  
Dar ne-a lăsat mai goi, noapte de noapte  
Și-acum la ușa ta, la ușa mea  
Bate doar vântul, nu iubirea ta

**Refren**  
Melanie și Adrian, două inimi la final  
Ne ținem încă de-un fir de vis banal  
Plâng pereții acestui apartament  
Ultima noapte, sufletul e mut și lent  
Melanie și Adrian, ne stingem încet  
Ne dăm drumul la mâini, dar doare atât de concret  
Doi străini cu-același trecut pe buze  
Și cu viitorul interzis între scuze  

**Punte**  
Dacă mâine m-ai suna, aș răspunde iar?  
Sau m-aș ascunde-n tot ce-a fost amar?  
Ne-am iubit prea mult, ne-am pierdut la fel  
Ne-am făcut cerul, dar am uitat de el

Poate alt oraș, poate alt destin  
O să-ți dea ce eu n-am știut să-ți țin  
Iar când vei zâmbi cu altcineva lângă tine  
Sper să nu îți doară amintirea de mine  

**Breakdown (lent)**  
Spune-mi acum, înainte să pleci  
Ce am fost noi, nu ce vom fi pe veci  
Un capitol rupt, o poveste grea  
Două nume scrise cu aceeași mâna  

**Refren (final, mai lent)**  
Melanie și Adrian, două inimi la final  
Ne lăsăm pe pernă dorul ancestral  
Plâng pereții goi, ne știu pe de rost  
Cum ne-am promis “mereu” și-am ajuns la “a fost”  
Melanie și Adrian, ne stingem încet  
În aceeași tăcere, în același regret  
Doi străini ce-au știut cândva ce e bine  
Acum doar un “adio” frânt între ruine  

**Coda**  
Închide ușa încet, să nu sperii ce-a rămas  
Umbra ta pe pervaz, pașii tăi în ceas  
Melanie și Adrian, poveste fără “mâine”  
Și-ntre noi, pentru totdeauna, doar liniște și ploi străine.